Galaxiile eliptice, aflate în contrast cu cele în spirală, au o formă simplă, cu un nucleu proeminent și un spațiu gol în jurul său. Iată mai jos două astfel de galaxii, alese dintre obiectele Messier;

M87 – o galaxie eliptică de clasa E0 aflată în clusterul Virgo, la o distanță de 50 de milioane de ani lumină față de noi. Este o galaxie gigantică care găzduiește peste 3000 de miliarde de stele.

m87

M59 – o galaxie eliptică de clasa E5, tot din constelația Virgo, aflată la aceeași distanță de 50 de milioane de ani lumină față de Terra.

m59

Galaxiile eliptice sunt de obicei micuțe, cu maxim 10 miliarde de stele iar intensitatea lor luminoasă din această pricină este destul de scăzută. Unele însă reușesc să se rupă de acest tipar și să-și mențină forma pe măsură ce acumulează mii de miliarde de stele. Forma plată a galaxiei nu este o consecință a vitezei sale de rotație, ci vine din pricina orbitelor necoordonate ale stelelor din interior. Cele 3 axe ale elipsei pot avea însă diferite lungimi.

Cu cât galaxia eliptică este mai plată, cu atât crește în clasificare potrivit formulei n=10*.  (axa majoră – axa minoră) supra axa majoră. Observațiile galaxiilor eliptice arată că, lăsând miezul la o parte, cantitatea de radiații ultra-violete specifică stelelor tinere este foarte scăzută. Populația stelară este de bocei de tip 2, clasificare ce corespunde stelelor bătrâne. Această observație scoate în evidență faptul că din pricina lipsei de gaz și praf între stele, nu se mai formează stele noi.

Galaxiile lenticulare de tip S0, au o formă de disc cu un bulb central precum galaxiile spirală, dar sunt mai apropiate de galaxiile eliptice din cauza faptului că le lipsesc brațele și din cauza ratei foarte scăzute de noi nașteri de stele. Galaxiile circulare (eliptice) au două caracteristici principale: orbitele necoordonate ale stelelor din interior, care duce la forma eliptică, și absența prafului, gazelor, absență care aduce după sine lipsa de stele noi.