Galaxiile spirală au la bază o umflătură în mijloc și un disc din praf. În interiorul ei există brațe ondulate. Sunt clasificate potrivit nucleului central și în funcție de apropierea brațelor. Dacă nucleul este mare și brațele micuțe, galaxia va fi clasificată drept Sa, în cazu opus, în care brațele sunt mari și nucleul mic, galaxia va fi clasificată drept una de tip Sc. M104, galaxia Sombrero, este de tip Sa și se află la 30 de milioane de ani lumină față de noi, în constelația Virgo.

Sombrero Galaxy

ESO 269-57 este o galaxie spirală de tip Sc din constelația Centaurului și se află la 150 de milioane de ani distanță față de noi.

ESO 269-57

Unele galaxii spirală nu au brațe deloc în interior așa că sunt numite galaxii lenticulare, iar clasa lor este S0. În linii mari, galaxiile spirală sunt foarte luminoase și pot să conțină miliarde și miliarde de stele. Conțin gaze dense și mult praf în discul exterior, fapt ce duce la nașteri de stele non stop. Galaxiile au și ele o mișcare de rotație, dar nu se aseamănă cu mișcarea de rotație a corpurilor solide, nici cu a sistemelor planetare. Brațele galaxiei nu se rotesc asemenea unui corp solid astfel că stelele nu sunt legate între ele în interiorul brațelor. Stelele călătoresc pe brațe în baza a ceea ce numim densitate de unde. De asemenea, la capătul brațelor spiralei, viteza stelelor este de doar câțiva kilometri pe scundă.

Valurile de densitate pot fi explicate foarte simplu dacă ne imaginăm un ambuteiaj în care se merge câțiva metri, se frânează, iar se merge, iar se frânează, întregul șir de mașini. La fel traversează și stelele brațele spiralei. Valurile de densitate sunt întotdeauna pe partea mai lentă a rotației. Acestea descarcă energia de rotație a galaxiei , transferând o parte din rotație spre marginile exterioare. Cu acest transfer, galaxia devine mai compactă.

Uneori, apar și blocaje între brațele din spirală. Cu ajutorul măsurătorilor cu infra roșu, 3 sferturi din galaxiile spirală conțin astfel de blocaje. Blocajul într-o galaxie este de fapt un mecanism care permite transferul de masă înspre nucleu, și poate fi comparat cu o undă staționară. Scopul acestui transfer este să diminueze energia de rotație a galaxiei. Acest mecanism de transfer se reglează singur, apare fenomenul de rezonanță care poate limita masa dusă spre nucleu. Rezonanța poate stopa creșterea unei galaxii, o pot face chiar să dispară. Pe altă parte, pot exista în galaxie 2 blocaje legate unul de celălalt, fenomen prin care se accelerează transferul de masă. De-a lungul vieții unei galaxii spirală, pot apărea unul sau mai multe astfel de blocaje.

Galaxiile spirală au două caracteristici principale: se rotesc complet și conțin  praf și gaze în interiorul discului, permițând nașterea de noi stele.