În aceste momente, norul intră în colaps, sub efectul gravitației. Vine totuși un moment în care presiunea gazului condensat din interiorul stelei, alături de presiunea radiativă generată de reacțiile nucleare din miezul stelei vor ajunge la un echilibru cu efectul gravitațional, împiedicând colapsul. Se spune că steaua a atins un echilibru hiodrodinamic și este stabilă. Este situată în faza principală a diagramei Hertzsprung-Russel, unde va sta pentru 90% din restul vieții sale. Arde propriul hidrogen și îl transformă în heliu.

Diagrama Hertzsprung-Russel este o reprezentare grafică a stelelor, în ceea ce privește temperatura de suprafață și luminozitatea. Temperatura stelei este echivalentul în culoare în timp ce luminozitatea depinde de masă. De fapt, cu cât o stea este mai mare, cu atât forțele gravitaționale acționează mai tare asupra miezului. Gazele interne care sunt comprimate vor crește presiunea pentru a lupta împotriva colapsului și astfel temperatura stelei va crește. Creșterea de temperatură va favoriza reacțiile nucleare. Va crește și presiunea radiativă. Prin creșterea ratei reacțiilor nucleare, steaua arde mai mult combustibil, și mai repede. Acest lucru îi va spori luminozitatea  dar îi va scurta și viața.

În timpul vieții de adult, stelele sunt clasificate în 7 mari grupe: de la cele mai fierbinți la cele mai reci: O, B, A, F, G, K, M. Fiecare grupă are la rândul ei diviziuni, de la 0 la 9, mereu de la cea mai fierbinte la cea mai rece. Așadar, cele mai fierbinți stele sunt din clasele O și B și au culoarea albastră. Cele mai reci sunt din clasa M și sunt roșii. Soarele nostru este o stea de tip G2 cu o suprafață capabilă să degaje o temperatură de 6000 K.

Pentru a defini complet tipul unei stele, mai este nevoie de o clasificare, scrisă cu numere romane, clasificare în funcție de luminozitate. Avem clasiifcare de la Ia (o stea supergigant) la V, o stea normală.

VI – corespunde stelelor subdwarf, echivalent cu stelele V dar mai puțin luminoase,a cestea nu au prea multe metale grele în componență.

VII – corespunde cu white dwarf (stea albă pitică), stele despre care vom discuta mai târziu

Class 0 – corespunde stelelor hypergigant, stele cu o masă de 150 de ori masa soarelui nostru, sunt foarte luminoase. Pentru ca o stea să fie clasificată hypergigant, steaua trebuie să îndeplinească două condiții: trebuie să aibă o masă mare, iar rata de pierdere a masei să fie de asemenea mare. Desigur, aceste stele au o durată de viață destul de mică, ele rezistă doar câteva milioane de ani. Sunt de asemenea și foarte rare, în galaxia noastră sunt cunoscute doar 7 stele galbene hypergigant, fapt ce le face dificil de studiat.

Notă: uneori, stelele din Class 0 sunt notate Ia-0 sau Ia+. Ca să înțelegeți mai bine, priviți graficul: