În momentul în care un nor de gaze și praf devine suficient de dens și de cald, reacții nucleare apar local. Hidrogenul se transformă în heliu prin intermediul procesului numit fuziune nucleară. Energia necesară pentru pornirea și continuarea acestor reacții vine din colapsul gravitațional al norului. Cea mai mare parte norului de gaze și praf din împrejurul reacției va fi ejectat de vânturi puternice inițiate de protostar. Această ejectare apare în principal precum niște jeturi polare, perpendiculară pe duiscul de materie care înconjoară steaua. Potrivit teoriei curente, aceste jeturi sunt produse parțial de distorsiunea linilor de câmp magnetic din nor în momentul în care discul începe să dispară.
Materia ejectată devine foarte importantă pentru continuarea procesului de formare a stelei. Îi permite să aibă excess de moment angular pentru disipare și astfel, scade forța centrifugală care poate preveni colapsul gravitațional în nor. În câteva milioane de ani, marea parte a discului o să fie ejectată, se va putea vedea vedea clar steaua în interiorul norului. O cantitate importantă de gaze poate să rămână captivă în câmpul magnetic al stelei și poate deveni suficient de fierbinte încât să emită raze X. În acest timp, norul de gaze dimprejur, în unele cazuri, se condensează și formează planete. 
Acest proces de formare durează maxim 40 de milioane de ani, destul de puțin comparativ cu viața propriu-zisă a stelei.
