Oceane de apă lichidă aflate adânc sub crusta groasă de gheață ai celor 3 sateliți naturali ai planetei Saturn s-ar putea să ofere condițiile perfecte pentru viața pe care o știm cu toții. Micile Enceladus și Dione și luna gigant Titan, conțin mai mult ca sigur asemenea oceane de apă sub suprafață. Dar structura unică și conținutul fiecărui ocean în parte reprezintă o soluție diferită pentru ecuația vieții.
Misiunea Cassini-Huygens – o colaborare dintre NASA și Agenția Spațială Europeană alături de Institutul Spațial Italian – a fost un pionier prolific al lunilor lui Saturn. Când misiunea a fost lansată în 1997, se știa că 18 luni orbitează în jurul planetei. Dintre acestea 18, 13 erau suspecte pentru condițiile prielnice de dezvoltare a vieții. Ei bine, în acest moment există un număr confirmat de 53 de luni care orbitează Saturn iar dintre cele 53, 9 prezintă condiții de viață. Datele primite de la sonda Cassini au demonstrat că 7 luni dintre cele 53 nu ar fi niciodată vizibile de pe Terra.
Acest sistem de luni destul de elaborat formează un complex gravitațional de rezonanță, își perturbă orbitele reciproc și sculptează constant inelele lui Saturn. Și gravitația masivă a planetei interferează cu aceste luni, încălzind pe câteva dintre ele până în punctul în care ar putea suporta viața.
Primele indicii că ceva frumos s-ar putea produce sub suprafața uneia dintre cele mai mici luni ale lui Saturn, Enceladus, au apărut în 1981 în urma misiunii NASA Voyager 2. Enceladus s-a dovedit a fi o lună foarte strălucitoare și neobișnuit de netedă, cu foarte puține cratere. Aceasta are un diametru de 505 kilometri și s-a dovedit a fi cel mai alb obiect din sistemul nostru solar.
